Istoric

Vineri 21 mai 1899. Am fost la școala Arhimandritu Kiriac Neculau de am serbat patronul școlii sfinții Împărați Constantin și Elena. Cu această ocazie am inspectat dimineață la Liturg(h)ie amândouă bisericile din Vânători și iată ce am găsit:

1. Biserica Sf. Ioan de din jos *vezi tom 7 Zestrea pg. 348 cu detalii* aice amintim numai ce lipsesc acolo și anume: Satul Vânători este sat vechi care slujea de gardă cetății de pe Țiful Timuș de la anii 1210 încoace. Când cetatea asta de la gura Văii era ….. și satul era în floare. Satul a avut biserica lui. Nu știm Hramul bisericii de pe atunci, dară din natura faptelor reesă că Hramul bisericii străvechi trebuie să fi fost sf. Arhistratig Mihail – Minunea de la Colosa care se serba la 6 septembrie (hram pe atuncea era la biserica Agapia Vechi și la biserica din Pomete).

Aceasta o zic eu Scriitorul pe motiv că acum în altar se păstrează o icoană foarte Veche, icoană mare, de lemn, sf. Mihail, cu împrejur toate minunile lui cele mari, icoană străveche cu inscripții sârbești – icoana, desenul, pictura, coloritu, forma, granzuiala, etc – toate arată o vechime ne semuită înaintea cunoștințelor noastre. Am întrebat pe preotul bisericii care slujea (Ioan …………) pe dascălii bătrâni, pe primar (Chiriac Platon care ține loc de primar-anul 1884) pe oameni, n-au răspuns nici unul la întrebare. Toți au zis că acceptă sf. icoană este de la Cetate și că este de la biserica cea veche a satului lor. Icoana este în altar sus pe păretele din dreapta. Am studiat-o după vedere, eu însă fiind bătrân și aproape orb – cu ochelari- și cu lupa mica, i-am văzut vechimea, ș-am zis că terbuie să fi fost cândva hramul bisericii vechi, deoarece icoana în felul ei, este  obiect de artă și de raritate. Înscripțiile sârbești arată numele sfântului și numele minunilor de aicea nici nu le-am copiat și în multe locuri pictura și inscripțiile sînt rase de vechime.  Asemenea icoane nu se fac în zilele noastre, nu să găsesc pe la biserică, afară de bisericile amintite mai sus.  Și chiar pe unde se găsesc în altă formă. Dacă Ipoteza mea va fi întemeiată cum gândesc, aceasta probează că locuitorii vechi ai satului Vânători au fost de adunătură – după cum să poate culege știința din pomelnicile cele vechi- care încă se mai găsesc pe la unele biserici de pe aicea, de exemplu câteva nume din pomelnicul vechi, a bisericii Dediu. Alte detalii despre vechimea numelor, a poreclelor, a localităților urmărește la Ist(oria) M-rii Neamțu, Manuscripte în 10 tomuri, la locurile respective, d(e) e(xemplu) t. 7, 476, 477 și altele.

Vânătorii au fost straja cetății.

Moșia au fost  domeniu al cetății și a Coroanei, data locuitorilor, la unii cu zeciuiala (din 10, una) la alții (la fruntași) în rezeșie.

La 1607, Iulie 17 *vezi tom. 2, 25; tom.10, 271* Simion Movilă o dă danie M-rii Secu ca moșie, pământ domnesc din trupul Cetății.

La 1665, februarie 6, Dabija Vodă dă M-rii Secu și mitropolitului Ghedeon cetatea Neamțu cu M-rea și bisericile din cetate (Istoria Mănăstirii Secu tom. 2,101 și tom 10, 413). Dania s-a repetat și la 1685, August 25 (tom.10, 418).

Pe acele timpuri Vânătorii ave(au) biserica lor în sat  - tot biserica cea veche. Nu știm Hramul.La 1716-1717, Cetatea s-a dăruit din porunca lui Mihai Racoviță, ca să nu slujească de cuib tâlharilor, cum slujise lui Ferenți. Averea (moșiile) bisericile cu zestrea lor sânt ca și mai înainte tot ale Mănăstirii Secu, cu ruinele Cetății și pământul ei (tom. 10, 421 și următoarele).

În cetate au fost două biserici:

1. Sf. Nicolaie care era biserica catedrală călugărilor când era aice Mănăstire (tom. 2.86 și următoarele) anul 1650;
2. Paraclisul dinspre Nord – care era biserica Curtenilor, când – vodă și curtenii să afla(u) pea ice. Hramul Sf. Arhidiacon Ștefan ( tom. 2 Legenda Cetății).

La 1716-1717 biserica sf. Nicolai din Cetate e strămutată la Mănăstirea Secu, partea

dinspre Est-Inscripțiile și obiectele era(u) strămutate de mai înainte și unele de la 1665, altele la 1716 (vezi la M-rea Secu pirgu ? dinspre Sud, unde e paraclisu(l) Adormirea (tom. 6. 519).

La 1771, Mai 1. Iftimie Cananău, igumenul Mănăstirii Secu, între anii 1750- la 1751, și al doilea când la 1765- la 1775 – au înoit mitocul Mănăstirii Secu din satul Vânători, au înoit și biserica  ce(a) veche din satul Vânători care nu-i știm Hramul, și care biserică era lângă casa de mitoc, alături dinspre Sud. Această biserică – o tradiționează bătrânii, i se cunoaște locul în cimitir și să zice de toți biserica veche.  Când s-au strămutat lucrurile din bisericile Cetății la Mănăstirea Secu, atuncea – Catapeteasma din paraclisu Sf. Ștefan din Cetate s-au pus la biserica din satu Vânători ca cel ce era tot a Mănăstirii Secu, pentru ca Secanii să-și legitimeze mai mult dreptu de proprietate asupra cetății, a bisericilor și asupra moșiilor  ei, și pentru că biserica veche care nu-i știm hramul (îl presupun sf. arhistrateg Mihail) și catapeteazma ei erau deja pre-învechite, vechiturile s-au strămutat poate la Secu și poate pe aiurea, iar catapeteazma din paraclisul cetății am pus-o în biserica veche a satului Vânători. Această catapeteazmă este și acuma ajunsă până la noi în chipul următor:

Pg 5     La 1812   … peste Mănăstirile unite Neamțu și Secu cu toate schiturile și moșiile și mitoacele lor – starițul Silvestru de la …. (tom. 4, 185 și următoarele), el văzând biserica veche din Vânători pre(a) învechită și pre deteriorată au pus pe năce(o)lnicul de la mitoc s-au înoit biserica strămutând-o din locul vechi  - puțin mai spre Vest – unde este și acum. Aceasta e biserica actuală.  Biserică mică, de lemn, cu trei turnulețe, lângă șose, pe temelie de piatră, strutată aice și înnoită aice la anul 1812 (am scris pe biserică și pe unele obiecte). Înnoită de călugării de la Mitoc, acoperită cu draniță în solzi după sistemul vechiu, în urmă acoperită cu tiniche, însă care acum e ruginită prin multe locuri. Clopotnița în gard lângă drum. Un turnuleț mic proporționat ca și biserica are trei clopote mici nouă din anul 1851 (Clopotele cele vechi nu sînt nici unul, nici de la biserica veche anterioară anului 1812, nici de la cetate).

Biserica veche au fost în fund dinspre mitoc alăture în ungherul dinspre Răsărit a Cimitirului actual, unde acum este o tufă de arbuști- pe locul sf. mese (o tufa de sos lângă gard).

Hramul Vechiu nu-l știm (l-am presupus – sf.Arh(istratig) Mihail. Hramul nou este Tăerea Capului sf. Ioan Botezătorul, dar acest Hram  nu este Hramul bisericii originare a satului, ci Hramul Mănăstirii Secu – Tăerea capului sf. Ioan Botezătorul, adaptat acestei biserici sătești – ca hram al proprietății. Acest obiceiu ne rational se vede că și secanii l-au moștenit luându-l de la greci, de pe timpul închinărilor, de pe timpul când românii închina(u) Mănăstiri la grecii din Răsărit. Pentru că grecii schimbau Hramul adevărat al bisericilor din Mănăstirea închinată și îi da alt hram – necanonic – adus de la Răsărit. Tot așa au făcut și sfinții părinți de la Mănăstirea Secu, au luat hramul Mănăstirii Secu și l-au pus la biserica din satul Vânători (biserica din Vânători este mult mai veche decât biserica Mănăstirii Secu, atribuită ctitorii lui Ureche).  Această schimbare de hramuri s-au  făcut când bisericile din cetate s-au strămutat tot la Mănăstirea Secu și la mitoacele ei pentru interes și proprietate.

De aceia acum este Hram Tăierea Cinstitului cap, 29 August.

Această biserică este filială la biserica parohială Adormirea (vezi regulamenul clerului, pg. 129, nr. 1013 – Bucur(ești) 1894.  Este de însemnat:

1. Catapeteasma Veche este mica, îngustă – lucru ce dovedește că catapeteasma în

totalitatea ei este adusă aice din cetate (de la paraclis) au fost pusă în biserica Veche, și pe urmă s-au așezat în biserica nouă la 1812, când i s-au îndoit aripile de os.

2. Icoana Hramului (sf.Ioan Botezătorul) sînt două icoane a hramului la partea dreaptă: 1.Sf.Ioan Botezătorul în peretele catapetezmei și a doua Sf.Ioan – Tăierea capului pe Tipsie pe peretele bisericii în ungheriu ce se împreună  cu catapeteasma. Aceste icoane amândouă sînt foarte vechi , lucrate dedeosebiți pictori. Pictura arată doi pictori talentați în felul lor dară pre deosebiți unul de altul.      Sf. Ioan din catapeteazmă este de același pictor și meșter care a vopsit catapeteazma cu Crucifixul și icoanele împărătești – Domul H(risto)s și Sf. Nicolai. Sf. Ioan Tăierea capului este de un pictor cu totu altu și ca pictor și ca lemnar.

3. Icoana Domnului Iisus Hristos (în catapeteazmă), icoană foarte veche, săpat în

arabescuri fine în aur, înscripții sârbești, desen și coloritu arată un artist în felul său care să arată și la ușile împărătești și la catapeteazmă.

4. Icoana Maica Domnului din catapeteazmă care ar urma să fie păreche cu Icoana

Domnului H(risto)s  - nu este păreche se pare a fi fost înoită. Desenul și coloritu arată pe un pictor ales – dară de altă mână și lucrare decât cel cu Icoana Domnului H(risto)s.

5. Icoana sf. Ierarh Nicolaie, de aceeași mână și pictor ca și a Domnului H(risto)s și

a sf. Ioan Botezătorul din catapeteazmă. Sf. Nicolaie la stânga.

6. Icoana sfinților Voievozi tot la stânga lângă sf. Nicolaie. Această icoană nu este

de felul celor împărătești din catapeteazmă, ci o icoană de altă (pg. 8) mână și pictură – dacă nu seamănă – nici cu cele din felul ei. Aceasta dovedește că icoanele din biserică sânt de adunătură.

7. Crucifixul de pe catapeteazmă este mare, lung, lat, pre-frumos în felul lui, dar

icoanele Maica Domnului și Sf. Ioan sînt pre-înguste și neproporționate cu crucifixul.

8. Proorocii, Apostolii, praznicile, sepăturile pe tâmpla catapetezmei sînt identice

între  ele și arată același artist.

9. La Iconostas este o cutie veche cu un privaz ?? …..pg 8 împrejur și peste capu. În

cutie  să țin toate icoanele praznicare de peste an. Pe capu este pictată icoana Sf. Ioan Botezătorul cu capu tăiat pe tipsie. În cutie icoanele sînt de pânză ceruită de o palmă (deosebite una de alta fiecare cu câte 2 fețe) lungă, de o șchioapă lată, system vechi, practice, iconomicos, trainic și pre comod. Acest system dovedește o vechime pre depărtată. În școala noastră nicăieri nu știm să fie asemenea sistem de prăznuire. Pe capac este sfântu ce are hram biserica, în lăuntru sfinții de prăznuire. Ce sistem mai practice decât acesta ?  Acest sistem nu pare așa de practice ca și sistemul icoanelor pe pânză cartonată în formă de album. Sistemul din cutie îmi pare mai practice întru cât icoanele să păstrează mai bine fiind închise.

            Săpătura de pe privazul cutiei vădește, arată vechime și picture mult mai veche ca picture de pe icoanele din cutie, dovadă că chipurile de pe icoane s-au sărutat pre mult și nevoia ia forțat pe ctitori ale înoi. (Pg. 9) Zugrăvindu-le mai încoace (poate pe la 1851 sau așa ceva) dară le păstrează tot în cutia veche. Pânză veche, picture înoită (în două rânduri).

10.   Icoana Crucii. În altar este o Icoană de lemn de mărime mijlocie, pe icoană este săpată sf. cruce în relief, săpătură adâncă.  Crucea eșită în relief mare cu 4 sfinți în 4 colțuri săpați tot în relief, apoi pe relief zugrăviți. Acest sistem de cruce arată  o vechime pre mare. La zilele noastre eu care am vizitat multe biserici, nu-mi aduc aminte să fi văzut undeva. Conchid că această sf. Cruce Icoană este dintr-o epocă pre depărtată cel puțin ca formă. Am notat aice ca să provoc pe alții să o studie mai bine.

11.  Stranele au vechime pe săpătură și forme. Oamenii mi-au arătat locul gol – unde zic ei că aice au fost strana domnească a lui Ștefan Vodă (zic că cel Mare) adusă din cetate și că cu câțiva ani în urmă – arhiologii au luat-o la muze de antichități. Dară că spre mângâierea lor le-au lăsat altă strană – tot de a lui Ștefan Vodă.

            La partea dreaptă, între strane în rând, este o strană identică cu celelalte la felul săpăturii, a lemnului, a mărimii, are și pe ea o inscripție cu slovă veche așa: ”……” . Eu am cetit ș-am tradus astfel: ”Acest scaun (este a lui) Ștefan Voicul.66. Oamenii au zis: scanu(l) lui Ștefan Vodă (cel Mare). Eu am zis a lui Ștefan Voicu. Tu cetitorule alege.   

12.   Pg. 10 Policandru din pridvor. În pridvor este un policandru mic de lemn boit cu 6 fofeze, de sistem vechiu. Un talger rotund săpat cu meșteșug. Pe margine are veriga covrigii care să învârtesc împrejur, pe muchia verigii este sfeșnicu în care este lumânarea. Veriga se învârtește în talger – lumânarea stă drept. Aceasta după mine este o artă. Forma ar fi cam așa:

Este curios cum se învârtește veriga și nu să apleacă lumânarea ca să curgă când arde. Borta în talger anume e făcută largă ca să se învârtească veriga….cu scop de a provoca curiozitatea primitorilor. Acest policandru mic este o raritate în felul lui, și cred că provine din vechime.

13.   În pridvor pe păretele din dreapta încă este o icoană de lemn foarte veche – sf. Arhistrateg Mihail, minunea de la Colosa, de altă picture veche care nu să aseamănă cu cea din altar.

14.   În pridvor – pe sus –este o floare lungă de lemn.. . Floarea e îngustă și lungă de la un părete la altul. Aceasta încă este o artă de obiecte vechi depărtate. N-are sfinți pee a. Are … de toată frumusețea.  Merită să fii văzută.

Candelele sînt de sistem nou. Alte obiecte sunt relative ..nouă. Argintăriile în altar sînt vechi – de artă din secolul trecut ca și unele cărți. Alte cărți nu le-am studiat.

Biserica în general este însă îngrijită.

Preotul Ioan nu se recomandă cu curățenia și întreținerea ei.

Dacă această biserică, așa  cum este în felul ei, s-ar ține cont și mai bine aranjată ar fi o podoabă pentru săteni, dară neglijența preotului – silește pe săteni a se duce la biserica Dediului ce de din Sus.

                                   ******************************

            ***Detalii despre această biserică cetește la Istoria Mănăstirii Neamțu – tom 7, pag 348 și următoarele. Zestrea și catografia bisericii și a mitocului (vezi acolo).

            ***N.B. Să se știe că apropos de Ștefan Voicu săpat în strană – mai adaug eu Narcis. La anul 1612 (7120) Aprilie 17, Ștefan Vodă (Tomșa) au dat un hrisov de întărire pe moșia  Vânători cătră Mănăstirea Secu (întărire la hrisovul lui Simion Movilă). Voicul cel logofăt au învățat s-au iscălit – vezi acest Sujet la Istoricul Mănăstirii Secu tom 2.166. Întreb? Oare Voicu de pe strană – să nu fie Voicu din acest sujet? Cetitorule răspunde-mi. Acest logofăt Voicu este iscălit pe multe….. domnești. Urmărește-l ca mine….. t. 27-30